- îmbuibá
- vb. (sil. -bui-), ind. prez. 1 sg. îmbúib, 3 sg. şi pl. îmbúibã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
îmbuibá
Look at other dictionaries:
îmbuiba — ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. refl. şi tranz. A mânca şi a bea (sau a da să mănânce şi să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – et. nec. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎMBUIBÁ vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îndopa, (prin… … Dicționar Român
ghiftui — GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (fam. şi peior.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHIFTUÍ vb. v. îmbuiba … Dicționar Român
suprasatura — A SUPRASATUR//Á suprasaturaéz tranz. (soluţii) A satura peste măsură. /supra + a satura Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX SUPRASATURÁ vb. I. tr. 1. A obţine o soluţie mai concentrată decât soluţia concentrată. 2. (fam.) A sătura peste… … Dicționar Român
îmbuibare — ÎMBUIBÁRE s.f. Acţiunea de a (se) îmbuiba şi rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – v. îmbuiba. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBUIBÁRE s. 1. ghiftuire, îndopare, (pop.) saţ. (îmbuibare cuiva cu mâncare.) 2. v. huzur. Trimis de… … Dicționar Român
îmbuibător — ÎMBUIBĂTÓR, OÁRE, îmbuibători, oare, adj. (Rar, despre mâncăruri) Care îmbuibă. – Din îmbuiba + suf. (ă)tor. Trimis de gall, 30.03.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
crivi — CRIVÍ vb. v. ghiftui, îmbuiba, îndopa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
huzuri — HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. intranz. A trăi comod, în belşug şi în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simţi foarte mulţumit, a o duce bine. – Din huzur. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HUZURÍ vb. 1. a se lăfăi. 2. a se îmbuiba.… … Dicționar Român
jetui — jetuí, jetuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se îndopa de mâncare, a se îmbuiba. Trimis de blaurb, 26.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
preamânca — preamâncá, preamănânc, vb. I (înv.) a mânca foarte mult; a se îmbuiba, a se ghiftui. Trimis de blaurb, 23.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
umple — ÚMPLE, úmplu, vb. III. 1. tranz. A face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline; a băga înăuntru (până sus); p. ext. a face să conţină o cantitate oarecare din ceva. ♢ expr. A şi umple burta (sau pântecele) = a mânca mult. A şi umple… … Dicționar Român
